Scolioza congenitală este o afecțiune în care apare o curbă laterală anormală a coloanei vertebrale la copiii nou-născuți. Apare din cauza problemelor cu dezvoltarea vertebrelor în timpul dezvoltării fetale timpurii (între săptămânile 4 și 8). Această dezvoltare anormală poate duce la formarea incompletă sau la eșecul separării uneia sau mai multor vertebre, rezultând scolioza congenitală. Adesea, pot avea loc anomalii ale măduvei spinării (41%), inimii (7-12%) sau rinichilor (20%).
În clasificarea scoliozei, scolioza congenitală este al doilea tip cel mai frecvent după scolioza idiopatică, având o frecvență de aproximativ 1-4% în populația generală.
Diverse factori pot contribui la scolioza congenitală, inclusiv infecțiile în timpul sarcinii, deficiențele de vitamine și minerale, diabetul matern, bolile cardiace, hipertermia, consumul de alcool și intoxicația cu acid valproic. În plus, scolioza congenitală poate fi asociată cu alte boli congenitale.
Defecțiunile structurale joacă un rol semnificativ în cauzarea scoliozei congenitale. De exemplu, o vertebră semi-piramidală între alte vertebre poate face ca coloana vertebrală să se îndoaie și să formeze scolioza. Problemele din coșul pieptului, unde coastele se atașează unele de altele, pot duce și la creșterea asimetrică a coloanei vertebrale și la scolioza congenitală.
Diagnosticul precoce este crucial, deoarece scolioza congenitală tinde să progreseze. Părinții ar trebui să consulte un medic dacă observă diferențe la gât, spate sau talie la copil. Tratamentul la timp în timpul vârstelor timpurii poate necesita intervenție chirurgicală.
Monitorizarea curburilor este esențială pentru succesul terapiei. Abordarea tratamentului depinde de factori cum ar fi gradul și locația curburii, vârsta pacientului și prezența kyfozei sau lordozei concomitente. Monitorizarea regulată, inclusiv imagistica cu raze X, ajută la urmărirea progresiei și permite intervenția la timp, dacă este necesar.
Pentru pacienții cu scolioză congenitală cu curbe lungi care cuprind o mare parte a coloanei vertebrale, tratamentul cu corset poate fi benefic, mai ales pentru tratarea curbilor secundare. Cu toate acestea, tratamentul cu corset este, în general, mai puțin reușit pentru curbele scurte și inflexibile.
În cazurile progresive, tratamentul chirurgical este metoda cea mai aplicată. Opțiunile chirurgicale includ rezecția hemivertebrei, controlul curburii folosind tije de creștere, fuziunea spinală și operația VEPTR (Costă Expendabilă Prosthetică de Titan Vertical).
Rezecția hemivertebrei implică îndepărtarea chirurgicală a hemivertebrei incomplete responsabile de cauzarea scoliozei congenitale, prevenind astfel curbura ulterioară.
Utilizând tije de creștere plasate între extremitățile superioare și inferioare ale curburii scoliozei, corectarea poate fi realizată fără fuziunea spinală. Aceste tije sunt prelungite periodic, permițând o corectare și o creștere adecvată până la vârsta adultă. O tehnică mai nouă implică tije de creștere magnetice, care reduc nevoia de intervenții chirurgicale repetate.
Fuziunea spinală, pe de altă parte, implică fuziunea vertebrelor împreună pentru a menține corectura. Această opțiune este mai potrivită pentru pacienții tineri cu o dezvoltare spinală completă sau pentru adulți.
Pentru pacienții cu scolioză și anomalii costale, operația VEPTR are ca scop corectarea scoliozei și extinderea coșului pieptului, prevenind insuficiențele pulmonare. Coșul pieptului este extins, iar o operație de fuziune spinală este efectuată la sfârșitul adolescenței odată ce se obține un volum suficient al coșului pieptului.
În concluzie, scolioza congenitală necesită un diagnostic precoce și un tratament adecvat bazat pe vârsta pacientului și progresia curburii. Monitorizarea regulată este esențială pentru a asigura cele mai bune rezultate posibile și pentru a preveni complicațiile ulterioare.
Vedeți transformările în fotografiile noastre de înainte și după ale pacienților.
Fă acest test acum pentru a afla riscul tău de scolioză!
